I-am cerut niște răspunsuri poznașe la niște întrebări cuminți. A dovedit că are un simț al umorului foarte bine dezvoltat, după cum se poate citi mai jos. În 15 februarie, actrița Lucia Rogoz de la Teatrul ,,Regina Maria” își aniversează ziua de naștere, prilej cu care a avut loc și convorbirea noastră. Cel mai recent rol al Luciei este în spectacolul Domnișoara Iulia.

Te-ai născut la Brașov, dar ai ales să studiezi la Târgu Mureș, nu la București, cum ar fi fost de așteptat. De ce în Ardeal și de ce teatru?

– Da, m-am născut în Brașov, dar mama e din județul Mureș. Deci sunt cam ardeleancă. Nu știu cât de ,,înrăită” (zâmbește), dar știu că nu aș fi făcut față Bucureștiului. Nu știu dacă m-aș putea adapta în afara Ardealului. Nu din mândria de a fi ardelean, ci din cauze mai molcome. Mă rog, aș depune un mic efort pentru insulele Bora-Bora. Bun. Ăsta e răspunsul ,,de presă”. Ăla real e că am picat bac-ul la mate, am dat din nou toată lista de examene, iar când am terminat… mai rămăsese doar Mureșul cu admitere la care să ajung și eu. Nu știu de ce am ales teatrul. Eu am vrut fizică cuantică sau ceva matematici superioare. Dar cum nici tabla înmulțirii nu o știu, am dat la teatru.

Niște amintiri anecdotice din carieră?

– Tare aș vrea să-mi pot aduce aminte ceva ,,amintiri anecdotice din carieră”, dar… am o memorie de tot râsul.

Ai jucat tot felul de roluri, de anvergură și coloratură diversă. Ce rol ți-ai dori să joci cel mai mult?

– Asta cu rolurile… ce aș vrea să joc… sincer, nu am un gen preferat. Nu am un rol anume pe care vreau să-l joc. Pe toate! (râde) Feminine, masculine… tot!

Ești actriță, soție și mamă. Ai timp de alte ocupații, ai hobbyuri?

– Sunt actriță, soție și mamă. Ce e ăla ,,timp”? Am tot felul de idei pentru a face ceva cu timpul liber, doar că nu am timpul ăla liber. Și cred că ăsta e noul meu hobby: căutarea timpului liber. Mint. Am și timp liber. Și atunci dorm… Sau ne urcăm în mașină și plecăm.

Dac-ar fi s-o iei de la capăt, ai alege tot teatrul?

– Dacă ar fi s-o iau de la capăt, da, tot actriță m-aș face. Nu știu să fac altceva. La mine tabla înmulțirii se termină la 6, pe la ,,forța de frecare” fizica m-a pierdut, la economie nu înțelegeam nimic… Deci da. Tot teatrul m-ar salva.

De obicei, părinții încearcă să-și împiedice copiii să urmeze aceeași carieră ca ei. Ce profesie ai vrea să aibă fiul tău?

– Eu personal nu înțeleg de ce unii părinți (și mă refer la cei care fac meserii din pasiune, nu la cei care fac ceva pentru că nu au știut ce să ,,se facă atunci când cresc mari”) vor altă meserie  pentru copiii lor. Dacă Tudor va vrea să se facă actor, foarte bine. Deși acum, dacă îl întreabă cineva ,,ce vrea să fie când va fi mare”, răspunde destul de sec: ,,Nimic. Șomer”. Acum, serios, director de bancă (cel puțin) ar trebui să iasă din el dacă va semăna cu mine la învățarea materiilor reale (zâmbește).

Teatrul Regina Maria