Țara Beiușului este o microregiune din județul Bihor în care sărbătorilor religioase li se acordă o atenție deosebită, reprezentând prilejul ideal ca obiceiurile locului să fie scoase din cufărul cu zestre al celor vâstnici, și aduse în actualitate de generația tânără.

Una dintre cel mai importante și încărcate de semnificație perioade din an este sărbătoarea Paștelui, când beiușenii își îmbracă costumul popular vechi de decenii, caracterizat de izmene lagi și cămăși scurte la bărbați, și rochii din pânză albă, împreună cu o zadie de lână la femei, și readuc la viață tradiții și obiceiuri care se păstrează din cele mai vechi timpuri.

Unul dintre cele mai frumoase obiceiuri pe care beiușenii le respectă cu sfințenie este împistritul ouălor, un regionalism folosit pentru a încondeia. Femeile din Țara Beiușului se trezesc în Joia Mare cu noaptea în cap și adună ouă din cuibar, pe care le spală cu grijă și le usucă cu un ștergar bătut în război. După ce se închină în fața lui Dumnezeu și spun o rugăciune, sunt pregătite bizarca, adică instrumentul de încondeiat, ceara de albine și cărbunele, iar arta împistritului poate începe. Cu migală și deosebită atenție, femeile încep să decoreze ouăle cu modele tradiționale, învățate de la mamele și bunicile lor. Pentru un plus de culoare, se recurge la vopsele naturale, cum ar fi zeama obţinută din fierberea cojilor de ceapă sau a sfeclei roşii. Luciul de la final este obținut cu ajutorul unei bucăți de slănină tăiată din podul casei, acolo unde este păstrată de la Crăciun, și cu ea sunt frecate ouăle.

Iar pentru ca tradiția să dăinuiască veșnic, această artă este împărtășită tinerelor, sau oricui este dispus să învețe, cu cea mai caldă generozitate. ,,Pentru mine, lucrul de mână și păstrarea obiceiurilor și a tradițiilor sunt icoane găzduite cu sfințenie în suflet. În zi de sărbătoare, când împestrim ouăle, o văd aievea pe maica Anuța, făcându-și Sfânta Cruce înainte de începerea lucrului. Și apoi, ne povestea nouă, copiilor, despre Dumnezeu și Sfinți”, ne-a mărturisit, cu emoție în glas și în privire, Anca Banda, referent al Casei de Cultură din Beiuș, cea care valorifică, încă din copilărie, tradițiile cu care a crescut.

În ziua de Paște, gospodinele împodobesc masa cu bucate alese, pregătite de sâmbăta, iar ouăle stau la loc de cinste. Membrii familiei ciocnesc ouă, spunând ,,Hristos a Înviat”, la care se răspunde cu ,,Adevărat a Înviat”. Acest obicei are valențe creștine, întrucât oul de Paști îl simboliează pe Iisus în mormânt. Coaja oului este piatra mormântului din care Iisus a ieșit înviind, iar ciocnirea ouălor semnifică deschiderea Sfântului Mormânt și Învierea.

În unele case se mai păstrează o datină, care presupune că în dimineaţa primei zile de Paşte credincioşii pun într-un vas cu apă un ou roşu sau încondeiat, sfinţit în Noaptea Învierii, şi un ban. Potrivit tradiţiei, cei care se spală pe faţă cu acea apă vor fi roșii la faţă şi plini de sănătate și vor avea belşug în case.

Larisa Patricia Herlaș