Adela Lazăr este, fără îndoială, cel mai colorat și optimist personaj din domeniul artei pe care îl are județul Bihor.

A încercat să îi calce pe urme mamei, prin înscrierea la un liceu pedagogic. A predat timp de 4 ani la Spitalul Clinic Județean Mureș, la secția de Chirurgie Cardiovasculară Pediatrică, unde se ocupa de copiii din clasele I-VIII. Totuși, pasiunea pentru teatru a fost mai mare. Astfel, a absolvit Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureș și, în prezent, își manifestă talentul actoricesc pe scena Teatrului Regina Maria din Oradea.

Adela este, însă, un artist complet. A dat viață unor personaje foarte iubite de copii, Toppolina și Mirandolina. O alta mare pasiune a Adelei este pictura și decorațiunile interioare. Astfel a luat naștere magazinul online Hadella Shop, cu picturi, mobilier pictat, bijuterii handmade, decorațiuni interioare, toate realizate de mâna artistei. Mereu veselă și încântătoare, Adela ne-a dezvăluit de unde are atâta energie, cine o inspiră și ce iubește.

NewsBihor: Ai fost învățătoarea unor copii cu probleme serioase de sănătate. Cum a fost această experiență pentru tine?

Adela Lazăr: În spital, alături de copiii bolnavi, am învățat să prețuiesc cu adevărat viața, fiecare clipă, fiecare moment petrecut împreună cu cei dragi. Forța acelor copii, și felul lor de a privi realitatea, a fost cea mai importantă lecție pentru mine, să prețuiești fiecare zi ca și când ar fi ultima, dar nu oricum, cu zâmbetul pe buze.

NB: De unde a izvorât dragostea pentru teatru?

A. L: Mama, bunica, bunicul și tatăl meu sunt foarte haioși. Cred ca este o moștenire de familie. Apoi, serbările de la gradinița unde aveam mereu rolul principal, la școală participam la toate concursurile de poezii și…încet încet…scena m-a ales.

NB: Cum a fost prima dată când ai pășit pe o scenă?

A. L: Extraordinar, ca de fiecare dată. Pe scenă mă simt ca peștele în apă, simt că aparțin cu tot sufletul meu acestei lumi minunate a Artei Spectacolului.

NB: Cu ce personaj te-ai identificat cel mai mult, dintre cele pe care le-ai jucat?

A. L: Fiecare personaj are ceva special. Cel mai drag rol este, totuși, primul pe care l-am jucat pe o scenă „adevărată”, în anul 4 la U.A.T la Tărgul Mureș: Zita din „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale.

NB: Care este cea mai mare satisfacție a unui actor?

A. L: Oooo, sunt multe satisfacții! Printre cele mai frumoase este aceea când primești mesaje de la persoane necunoscute, spectatori dragi care îți mulțumesc pentru spectacolul oferit, persoane care te opresc pe stradă să te felicite, aplauzele…

NB: Pictezi pe aproape orice suprafață. Cum ți-ai descoperit și acest talent?

A. L: Pictez de când mă știu. Prima pereche de pantofi mi-am pictat-o când nu am găsit la magazin niște sandale roșii, așa că mi-am pictat unele. Cu mobilierul a fost la fel. Stăteam în chirie în apartamentele teatrului și aveam 6 piese de mobilier diferite și, ca să fie o unitate, le-am pictat și am realizat un ambient deosebit. Nevoia mea de a avea lucruri unice m-a determinat să pictez și să decorez tot.

NB: Ce te inspiră?

A. L: Tot! (zâmbește)

NB: Cine este Toppolina?

A. L: Toppolina sunt eu. Toppolina este cea mai bună prietenă a copiilor, sora geamană a Mirandolinei, un personaj colorat și vesel care bucură și animă petrecerile și evenimentele deosebite din viețile oamenilor: aniversări, botezuri, nunți.

NB: În ce proiecte ești implicată acum?

A. L: Sunt foarte ocupată, ca de obicei. Momentan repet, alături de colegii mei, la un nou spectacol, „Jurnalul unui sinucigaș cronic”, regia Ovidiu Caița, care va avea premiera în ianuarie, la Teatrul Regina Maria. Joc în spectacolele programate, mai merg la câte o petrecere cu Toppolina, îl ajut pe soțul meu, Sebi Tonț, la ședințele foto de Crăciun, îmi petrec timpul cu fetița mea, Anabela, gătesc, zâmbesc, alerg.

NB: Obosești vreodată?

A. L: Bineînțeles! Sunt un om normal… dar mă redresez rapid, am secretele mele magice. (râde)

NB: Tu îi faci mereu să râdă pe oamenii de lângă tine. Cine te face pe tine să râzi?

A. L: Sunt genul de om care vede binele în tot, partea frumoasă a lucrurilor, jumătatea plină a paharului. Multe lucruri mă fac să zâmbesc, dar cel mai des mă fac să râd Sebi al meu și Anabela. Ei sunt combinația perfectă a fericirii.

NB: Ești născută în 1 aprilie. Care este cea mai bună poantă care ți s-a pregătit de ziua ta?

A. L: La 18 ani mi s-a pregătit un chef surpriză. Au știut să mă păcălească foarte bine, nu mi-am dat seama decât în momentul în care am ajuns în sală și toată lumea a strigat: La mulți aaaani!!!! A, și cea mai buna poantă de 1 aprilie a fost când mama l-a sunat pe tata să vină să o ducă la spital să mă nască, și tata nu a venit crezând că e o glumă. Așa că mama a mers cu vecinul la spital. Era o glumă adevărată, adică eu! (râde)

NB: Te rog să te descrii în 3 cuvinte.

A. L: Sensibilă, creativă, ambițioasă.

Larisa Patricia Herlaș