Directorul executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor, Békési Csaba, investește pro-activ pentru a ajuta cât mai multe persoane să își găsească un loc de muncă. Care este rata șomajului în Bihor, ce probleme întâmpină generația tânără în a ocupa un loc de muncă și cine este directorul AJOFM în timpul liber, aflați în următorul interviu.

NewsBihor: Din noiembrie 2013 vă aflați la cârma instituției care sprijină bihorenii în încercarea de a-și găsi un loc de muncă potrivit. Cum s-a schimbat agenția în ultimii patru ani?

Békési Csaba: Foarte mult, și în bine. Deși sistemul funcționa și înainte de 2013, s-a schimbat atitudinea față de clienții noștri. AJOFM se îndreaptă spre două direcții majore, una spre angajator și cealaltă către persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. Înainte, atunci când oamenii se raportau la agenția noastră, îi lipeau automat ștampila de instituție care se ocupă cu șomajul. Generic, eram denumiți ,,șomajul”, deși avem o singură măsură pasivă, în care plătim ajutorul de șomaj, și foarte multe măsuri active, care se îndreapă spre ocupare. Aceasta este, de fapt, menirea noastră. S-a schimbat atitudinea agenției poate și datorită faptului că eu vin cu o experiență atât din administrație, cât și din privat. Nu cred că cineva ne pășește pragul pentru că nu are ce face. Vin pentru a-și rezolva anumite probleme, iar dacă lucrurile nu funcționează și nu se rezolvă prompt și corect, pleacă cu un gust amar. Tind să cred că trebuie să ne canalizăm forța și energia către adevărata categorie de persoane care într-adevăr își caută un loc de muncă, și prea puțin către cei care doar vor să bifeze acest stadiu de șomer din anumite considerente.

NB: Care este rata șomajului în Bihor?

B.C: Rata șomajului este sub 2,5 puncte procentuale, ceea ce e foarte puțin în comparație cu alte județe. Suntem, de altfel, în topul județelor cu cea mai mică rată a șomajului. Față de 2013, când ne situam în jurul a 4,5 puncte, acum procentul s-a înjumătățit. La ora actuală, în județul Bihor nu avem o problemă a șomajului sau a locurilor de muncă, ci ne confruntăm cu problemă în a asigura forță de muncă necesară angajatorilor.

NB: În ce măsură pleacă tinerii din Bihor în strainătate?

B.C: Acest aspect este deosebit de interesant. Noi avem o activitate puternică de informare și consiliere în școli. Am observat că școlile din top dau viitorii studenți, în timp ce școlile tehnice, tehnologice și profesionale încă poartă eticheta pe care generația mea a cunoscut-o că, dacă nu înveți, mergi la școală profesională. Astăzi așa ceva nu ar mai trebui să existe pentru că o meserie este de multe ori mai vandabilă decât un studiu de nivel superior. Elevii din aceste școli au tendința să își prezinte intenția de a părăsi țara spre un trai imaginat a fi mai bun, deși mă tem că nu este așa. Dar un tânăr care nu este consiliat, nu este informat de către societate în mod corect, tinde să facă pasul străinătății.

NB: Ce credeți că i-ar motiva să lucreze în țara/județul lor?

B.C: Primul aspect este nivelul de salarizare. Aceasta este prima problemă pe care o ridică cei din tânăra generație, și eu sunt de acord că nivelul salarizării ar putea crește, având în vedere gradul de profitabilitate a multor companii din județul Bihor, care își mențin o bună parte din efectivul de salariați la nivelul salariului minim pe economie. Dar nu numai aspectul pecuniar este cel care contează într-o relație de muncă.

NB: În ce domenii întâmpină angajatorii dificultăți în a identifica personal calificat?

B.C: În toate domeniile la ora actuală. Cele mai lovite sunt, însă, cele tehnice și tehnologice, pentru că sunt nou prezente pe piața forței de muncă din Bihor. În același timp, industria HoReCa este la fel de afectată atât în sezon, ci și în afară, de lipsă de personal. Dar peste tot observăm o lipsă acută de resursă umană.

NB: Pe de altă parte, ce categorie de persoane se prezintă cel mai des la AJOFM, pentru a primi sprijin în a se integra pe piața de muncă?

B.C: Persoanele cele mai afectate de șomaj sunt, în primul rând, cele fără experiență, aflate între 25 și 30 de ani. Degeaba se spune că angajatorii nu solicită experință, pentru că în multe cazuri nu este așa. De asemenea, se observă un acces greoi pe piața de muncă al persoanelor de peste 45 de ani, dar cu măsurile active și prin subvențiile pe care le acordăm, aceste categorii devin mai atractive.

NB: Care sunt posturile cele mai ,,vânate”? La stat sau la privat?

B.C: Cei care doresc o carieră aleg de multe ori domeniul public. Și eu mă înscriu în rândul lor. Nu neapărat partea pecuniară este cea care te motivează, însă principiile ierarhice sunt mult mai transparente în domeniul public. Foarte mulți tineri nu merg spre anumite companii deoarece au informații că acolo, odată ce te-ai angajat ca și junior, junior rămâi până când pleci din unitate. În schimb, sunt foarte căutate companiile unde ai șansa ca într-o anumită perioadă de timp, din junior să ajungi middle, respectiv senior.

NB: Ce părere aveți despre proiectul Consiliului Județean Bihor de a aduce școala duală pe model german în județ?

B.C: Modelul german este cel care funcționează în această parte a Europei. Sunt foarte multe țări care au preluat acest model. Este o idee foarte bună, despre care știu că este gândită și construită încă de la începutul mandatului actualei conduceri județene. Ne-am oferit și noi, ca agenție, sprijinul, și personal am purtat foarte multe discuții în acest sens cu conducerea. Trebuie să înțelegem că există o legătură puternică între ceea ce formăm și cei pentru care formăm. De multe ori sistemul de învățământ este lovit de injurii, cum că formează tineri incapabili, lucruri afirmate la nivel înalt despre generațiile care ies de pe băncile instituțiilor de învățământ, ceea ce este groaznic. Dar uităm că școlile nu primesc date, informații sau statistici care să le ofere o direcție. Să știe ce se caută, și ce se va căuta pe termen mediu și lung, astfel încât curricula școlară să fie potrivită pentru ceea ce cere piața. Programa școlară nu se poate schimba însă de pe o săptămână pe alta, deoarece sunt niște demersuri greoaie care nu pot fi omise. Dacă ne inspirăm din nevoile angajatorilor, le măsurăm științific și nu empiric, proiectăm piața muncii, comunicăm această idee către instituțiile de învățământ, legăm foarte puternic angajatorii de către sistemul educațional, și asta face sistemul dual, pe lângă aceasta se merge în paralel cu o informare și cu o transparență totală în orientarea tinerilor, proiectul dual va fi unul de succes.

NB: Ce sfaturi aveți pentru liceenii care se pregătesc pentru a intra pe piața de muncă?

B.C: Să se informeze corect. Avem analize de genul că în următorii 10 ani, 50% din piața forței de muncă tinde să se schimbe drastic, prin dispariția sau prin transformarea unei meserii. Trebuie să conștientizăm că un tânăr care are astăzi 16, 17 ani va călca pe piața muncii, dacă își va continua și studiile superioare, peste 7 ani. În 7 ani se schimbă foarte multe, și tendința de schimbare are loc acum cu o viteză mult mai mare. Deci, ei trebuie să fie bine informați și cu regret spun, în calitatea mea de părinte, că nu întotdeauna părinții sunt cea mai bună sursă de informare sau de consiliere, ori de orientare în carieră a tânărului. Părintele tinde să își transpună dorințele personale neîmplinite sau nerealizate, spre a fi urmate de către copil. Vreau să spun că un strungar, un operator sau un lăcătuș în 2017 nu este strungarul din 1990. Este un om care lucrează într-o cămașă frumoasă, și nu are nici o urmă de ulei pe mână. Lucrează pe un touch screen, vorbește cel puțin o limbă străină și își asigură traiul dintr-un venit confortabil. Deci, trebuie să avem în vedere orientare corectă și foarte bine structurată a tinerilor. Trebuie să se informeze din mai multe surse și să facă ceea ce vor în viață. Un alt aspect pe care vreau să îl subliniez este legat de competențele de limbă străină. Fără măcar o limbă străină asimilată la nivel avansat îi este foarte greu să se insereze pe piața forței de muncă.

NB: Ce disciplină credeți că ar trebui inclusă în programa școlară a elevilor de liceu?

B.C: Aș aminti acele așa numitele competențe soft, rătăcite în urma celor hard, un subiect foarte dezbătut în prezent la nivel european, și prea puțin în România. Școala, liceul și facultatea reprezintă pepiniere în care aceste competențe trebuie valorificate prin programă. Managementul emoțional, negocierea, comportamentul, modul de prezentare ar trebui să fie cunoscute atât de un tânăr care vrea să fie mecanic auto, cât și de unul care vrea să fie jurnalist.

NB: În perioada 2016 – 1017 ați fost președintele Clubului Rotary din Oradea. Ce realizări a adunat în această perioadă organizația non-guvernamentală?

B.C: A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea. Politica Clubului Rotary presupune un principiu foarte corect, care ar trebui, poate, implementat și în alte entități, și spune așa: ,,president for one year, past president for life”(președinte pentru un an, fost președinte pentru toată viața). Recunosc că mi-ar plăcea să mai fiu o dată președinte al clubului, pentru că am simțit o reală plăcere în a conduce administrativ Rotary. Am desfășurat o serie de proiecte de care sunt mândru. Este de reținut că Rotary nu are acțiuni de ajutorare directă a unei persoane, ci încercăm să rezolvăm probleme de sistem. Destinațiile noastre converg în două direcții, sănătate și educație. Noi așa ne-am decis, Clubul Rotary 1113 Oradea, ca oameni ai cetății. Pe sănătate am avut un proiect foarte ambițios, prin care am dotat cu saltele antiescară Spitalul Județean Oradea la secțiile de ortopedie și neurochirurgie. Pe proiecte educaționale, toate cele 66 de clase speciale din județul Bihor au fost dotate cu table magnetice. Tot anul acesta, cca 200 de copii din mediul rural au participat la un program special de vacanță alături de profesorii și învățătorii din cadrul Inspectoratului Școlar Județean, cu sprijinul nostru. Proiectele vor culmina în 1 decembrie, cu un campionat de golf caritabil. Secretul este că, dacă noi ne hrănim din societate, trebuie să hrănim la rândul nostru societatea, acolo unde poți și în măsura în care poți. Și dacă faci asta simțindu-te bine în compania unor oameni frumoși, de ce nu?

NB: Am înțeles că și dvs. jucați golf…

B.C: Da, am început să învăț de anul acesta. În 2017 am descoperit multe lucruri noi. Am devenit motociclist, de exemplu, și am învățat să joc și golf, de vreo 3 – 4 luni. Chiar am apucat să particip și la un concurs în care am luat locul 2, la nivel județean. Și tot anul acesta am devenit și viticultor, am plantat o parcelă de viță de vie.

NB: Ce vă face fericit?

B.C: Zi de zi sunt fericit. Desigur că familia mea este cea mai importantă, dar dincolo de acest răspuns generic, încerc să fac ceea ce îmi place. Acum, la AJOFM, chiar fac ceea ce îmi place, ceea ce am studiat și continui să studiez și acum. Dacă merg  joi la prânz, la ședință la Rotary, îmi face plăcere. Dacă duminică merg două ore să joc golf, fac ceea ce îmi place. Dacă sâmbătă merg să îmbuteliez niște vinuri din producția proprie, din nou fac ceea ce îmi place. Dacă aceste lucruri le pot face în sânul familiei, alături de copii, soție și părinți, sunt fericit.

NB: Cum vă puteți descrie în 3 cuvinte?

B.C: Frumos, deștept… Glumesc (râde)! Vreau să dau dovadă de profesionalism, și cer același lucru și de la colaboratorii mei. Încerc să fiu transparent, și cât se poate de corect. Observ că oferind respect zi de zi, și eu primesc același lucru. Acestea sunt principiile care mă ghidează în plan profesional și privat.

Larisa Patricia Herlaș