Florin Ardelean, născut în localitatea Husasău de Criş din Bihor, este lect.univ.dr. la Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, din cadrul Universităţii din Oradea, scriitor și custodele Muzeului Memorial „Iosif Vulcan”, din Oradea.

A absolvit Facultatea de filosofie – istorie a Universităţii Babeş – Bolyai din Cluj, luând apoi drumul televiziunii, fiind redactor-şef al postului local de televiziune TVS Oradea pentru aproape 9 ani. A scris – ,,Dogmă și opinie”, ,,Jurnalism și tranziție”, ,,Insectar” I și II, ,,Schițe erotice”, ,,Povestiri de duminica”, ,,Folie a trois” I și II (,,Ivona”) și, cel mai recent, ,,Seducția. Voluptate, Cruzime și Amăgire”.

NewsBihor: Cum se schimbă generațiile de studenți, de la un an la altul?

Florin Ardelean: Într-un mod nu tocmai demn de-a ne face optimiști. Constat un fenomen îngrijorător, anume dezinteresul tinerilor față de școală, indiferent că luăm în discuție liceul sau studiile academice (de licență, master sau doctorat). Cauzele sunt complexe, iar tinerii sunt ultimii vinovați de ceea ce se petrece. Ei sunt, mai degrabă, victimele inocente ale deprecierii masive, a ruinării standardelor de competență și a criteriilor de evaluare, pe un fond al lipsei de sens și de orizont, detectabilă la nivelul societății românești. Pentru cei mai în vârstă, cum mă aflu și eu, dorința de-a mai fi o dată tânăr devine opțiune dubioasă…

NB: Care este cursul preferat al tinerilor, dintre cele predate de dvs.?

F.A: Nu știu ce să spun. Cursurile pe care le predau, mai ales cele de ,,Introducere în teoria mass-media” și ,,Istoria presei” sunt dificile. La un moment dat, am predat și un curs special, chestiuni care țin de un anumit gen de seducție – manipulare, propagandă, ideologie, minciună sau ură. Mi-am dat seama că sunt lucruri abstracte, care provoacă valuri de căscături, ceea ce mă face să mă simt culpabil. Orișicât, nu-mi convine să fiu crud și nemilos cu tânăra generație. Inocența, chiar și când e involuntară, merită o anume protecție!

NB: Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți de pe vremea studenției dvs.?

F.A: Am mai multe amintiri frumoase. Timp de 15 ani, am găsit adesea studenți inteligenți, dispuși să mă provoace la modul spiritul. Motivat de ei, am încercat să le răspund în modalități care să-i mulțumească. Faptul că mai mulți studenți pe care i-am avut au ajuns să lucreze în instituții media importante, cu rezultate frumoase, mă face să cred că amintirile de la catedră merită eforturile, poate chiar și dezamăgirile.

NB: Cum se împacă fostul jurnalist cu actualul scriitor Florin Ardelean?

F.A: Sunt în raporturi de ostilitate și dispreț reciproc! Unul îi reproșează celuilalt frivolitatea, pentru ca răspunsul să vină imediat – frivolitatea poate fi mai ușor de suportat decât ratarea!

NB: Cum credeți că va arăta presa locală peste 10 ani?

F.A: Mică și neagră. Pe suport de hârtie, nu o văd chiar deloc. În mediul online sunt speranțe, dar și pericolele sunt pe măsură. În general, mass-media are în față un viitor problematic, cu posibile și chiar probabile episoade dramatice, navigând în siajul minciunii, manipulării și servilismului.

NB: Cum a fost primită ,,Seducția. Voluptate, Cruzime și Amăgire”?

F.A:A fost primită bine. Cartea s-a vândut, așa că editura e în profit, iar cronicile au apărut și ele. Favorabile, spre bucuria mea. Un reproș ar fi acela că e prea burdujită cu informații.

NB: Care este următoarea carte pe care o pregătiți cititorilor?

F.A: Am scris deja trei sferturi din ,,Folie à trois” III. Dacă mă ține inspirație, forma brut va fi gata pe Crăciun, așa că mai am trei luni pentru finisaje și acorduri fine. În primăvară ar putea fi în librării.

NB: Care este filosofia dvs. de viață?

F.A: Fără a fi o filozofie, cred că cel mai rentabil pentru un ins, muritor și supus atâtor ispite, este să trăiască în cât mai bune raporturi cu el însuși. A fi bun cu tine, iată o pseudo-filozofie de viață. Lucrul acesta este important atâta vreme cât suntem răi cu alții, neîndurători, gata pentru judecăți în regim de urgență și fără dreptul la apel. A fi bun cu tine este o recompensă binevenită, un bun exercițiu în perspectiva (discutabilă) a Judecății de Apoi.

NB: Cu ce personaj de film vă identificați?

F.A: M-aș putea identifica, până la un punct, cu un personaj de roman, dar care n-a fost încă ecranizat. Adesea, mă identific destul de aproximativ până și cu persoana mea atât de reală încât face umbră pământului, cu mai mult sau mai puțin folos, dar cu suficientă îngăduință.

NB: Vă dedicați o mare parte din timp lecturii. Care sunt scriitorii care vă acaparează, la fiecare lectură, atenția?

F.A: Sunt câțiva, iar nume precum William Faulkner, Marcel Proust, Henry Miller, Amos Oz, Philip Roth, Albert Camus, Louis-Ferdinand Céline, James Joyce nu fac decât să compună o listă scurtisimă. A! Nu se cuvine să-l uit pe Salman Rushdie.

NB: Ce titluri indicați studenților dvs., în afara cursurilor recomandate?

F.A: Multe, foarte multe. Partea proastă e că nu știu dacă nu-mi bat cumva gura degeaba.

NB: Ce este iubirea?

F.A: O vrajă. O vrajă pură. Suficientul motiv pentru care existăm, dar și temeiul absurd al morții.

NB: Ce vă face fericit?

F.A: Nu sunt mofturos. Mi-e suficient să trăiesc în ambianța permisivă a ceea ce nu mă face nefericit. Nu cer mai mult, ci adesea mult mai puțin.